Lu viddanu di bon'ura si suśa,
e subitu cu li robbi di la campagna si vist́a.
Na pariddata i pipi ardenti si manciava,
e lu pani ruru i rintra ci arriminava.
Si facia na bedda panzata pi affruntari megghiu tutta la iurnata.
Poi prestu na stadda si ni scinnia,
pi pigghiari lu mulu ca era la so vera cumpagnia.
E quannu o tardu li muli e li scecchi,
finivunu di passari di lu paisi,
li fimmineddi finievunu la casa di scupari,
e scinnivunu ni li strati cu lu cufinu,
pi lu fummieri arricampari,
ca ni faciunu munziddati,
pi varagnari ocche cosa pa fini ri l'annati.
E ci sirvia macari pi cuncimi,
ne li tirreni pi li siminati.
Mentri li picciriddi s risbigghiavunu,
e cu nuri e cu menzi vistuti,
a menzu a strata si n'annaunu.
Aspittannu la matri ca vinia,
pirch́ a pigghiari l'acqua si ni ia,
cu la quartara na testa e lu bummulu ne manu,
pi fari la minestra a sira e pi lavarisia facci na vacila, chianu, chianu.
Quannu la iurnata ci scurava,
lu viddanu pi lu paisi si ni turnava.
Sempri cu lu mulu, stancu ri zappari,
cu li sacchetti vacanti e nenti varagnari.