"Assabbenerica"
Quann’eru nicu la cosa chi cchiù ri tutti sèntiri mi piacìa,
era quannu assabbinìrica me patri a me nonna ci ricìa.
Lu sensu bonu di stà pàrola nun la capìa,
ma a me nonna tantu cuntènta la facìa.
A tempi antichi lu rispèttu era cchiù forti,
e li viecchereddi, anchi scarsi, l’amavi fino alla morte.
Avìlli rintra unn’era un pisu,
ti ràvanu cunsigghi e mittìanu lu surrisu.
Cu lu tempu càpivi chi era ‘na binirizionie
chi a cù la ricivìa ci rava prutizioni.
Quantu addisiàssi sèntiri diri ancora
‘na vota di me nonna "binirittèdu",
picchì mi facìa sèntiri ‘mpurtanti amatu e beddu.
di Giuseppe Lodato