LE POESIE DELL' ALIESE GIOACCHINO TODARO,recitate dall' Autore
SONA LA VIRMARIA
Sona la Virmaria, chiama la cucca, *
a lu Paisi mìa supra ‘na rocca.
la vuci, arriva tantu ‘n luntananza.
Chiama a prigari la so’ figghiulanza
ppì li strati, dintra d’ ogni casa,
a paroli o stannu a vucca chiusa.
Chiddu ca di cchiù cunta è la fidi
e picchì, finu ‘n funnu, si cci cridi.
Ci si “Signava”, tutti, cu’ la manu
ppi Chiddu ca murìu da Veru Homu !
Un Pater, un’Ave et un Gloria,
a ccomu veni, ed a memoria
ed un salutu a tutti ppì la via:
comu dicia Cristu a l’ Apostuli sua !
‘Nta lu ‘mmiernu, la sira scinni prestu,
chiusa la porta, si cala la pasta.
Dumani, comu sempri, agghiorna all’arba,
c’è di zzappari e di scippari l’erba.
Sona la Virmaria, chiama la cucca
da lu so’ nidu fattu ‘nta ‘na sciacca .**
Addivintaru surdi a li campani,
a ccom’ a diri: cchiù nu’m’apparteni !
Su’ cosi antichi, di li me’ parenti
di quann’eranu poviri e ‘ngnuranti.
Nu’ ci si “Signa”, comu s’ un ci fussi,
livaru, puru, Santi e Crucifissi.
Ah quali dintra…!! Sunnu tutti ‘nchiazza;
nisceru ppì mangiarisi la pizza.
Tanto, ormai, li notti si fannu jiuornu,
sia ‘nta la stasciuni ca di ‘mmiernu
Nu’ c’è famigghia, attornu a un tavulinu,
nnì pigghiau postu lu telefoninu,
A vidiLu accussì nu’ m’apparteni,
picchì nu’ ci su’ cchiù boni Cristiani.
E diri ca pp’ Iddu perdu lu sonnu,
pinsannulu sempri. Corpu di sangu !!!
Gioacchino Todaro
Enna, 02/02/20
Note :
* cucca = femmina del gufo
** sciacca = fenditura nella roccia
SIGNURUZZU CHIUVITI CHIUVITI
‘u cielu parìa comu fussi chiusu :
mai ‘na negghia, mancu ‘na muffurata
ppi dari rifrigeriu a lu Criatu
‘U suli, comu fussi ‘u patruni;
la terra, arsa, jittava vuci e vrami
e ‘u lauri, chiancìa ppi la siti
di li radici sua, quasi appassuti .
‘U viddanu nu’ è ca fussi sulu,
a stari sempri cu’ l’occhi a lu cielu,
a prijari, cu’ li vrazza allargati,
picchì vinissi l’acqua suspirata !
Si scinnieru li Santi di l’Artari,
ppì prijari a Diu di fari chiuvìri,
e tutti misi ‘n fila, ad unu ad unu,
ppì lu paìsi jieru ‘n pricissioni.
‘U Crucifissu, com’è giustu, primu,
l’Addulurata Matri, assai vicinu,
San Giuseppi, ‘u Patri Pruvvidenti,
cu’ Santa Rusulia, un po’ distanti.
‘I fimmIni, cu’ ‘n testa lu sciallinu,
‘i masculi, cu’ li cannili ‘n manu,
tutti a prijari, cu’ pia divuzioni,
ppì la durata di la pricissionini :
” Signuruzzu, chiuviti chiuviti
i laureddi su’ morti di siti.
E si Vui l’acqua nu’ ci la mannati
siemu tutti poviri e scunsulati
e si Vui l’acqua cci la mannati
siemu tutti ricchi e cunsulati.
Deh Matri, ppì to’ Figghiu Addulurata,
saziati la terra tutta cripata.
Deh ! Acqua vuliemu, pani vuliemu
e cu’ tuttu lu cori li ‘nvucamu!
San Giusippuzzu, mannatini tanta
d’inchiri puzzi e surgenti vacanti.
Santa Rusulia, mannatila bona
senza lampiari e luntana di trona.
Tutti a lu Cielu ‘livamu li mani :
Datici l’acqua ca tantu disiamu!
Acqua vuliemu, duranti la notti
grapiti, d’u cielu, ‘i catarratti. “
Turnati li Santi, d’intra li Chiesi:
missi, rusari cu’ voti purmisi.
Sunnu scantati di ‘na mal’annata,
di fari ‘u pitittu, e, ppì ‘na vota,
di nu’ putiri inchiri ‘i cannizzi
e di ‘ncuminciari a nu’fari sfrazzi.
Duoppu tri jiorna , cadìu acqua abbunnanti:
dissiru grazii a Diu e tutti li Santi.
L’annata fu ricca ; favi e furmientu,
ppì sciogghiri i voti, nni diettiru tantu .
E’ vera fidi ca movi ogni cosa,
no’ lignu di Cruci tinutu appisu !