L’
L' AMICU VERU
L’ Amicu Veru è ‘na truvatura
ca ti servi p’ogni cugnintura ,
po’ essiri tinta e macari bona
e pì nessuna d’idda t’abbannuna.
E’ Iddu ca ti cerca e poi ti trova,
pì fari di tìa ‘na cosa nova
e quannu, a modu sua, t’ha ragiunatu,
ti trovi cu surprisa rinnuvatu.
Nun è di fora lu tò mutamentu,
pì dariti macari quarchi vantu,
è sulu d’intra e di fora traspari
‘ndà lu tò modu nuovu di pinsari.
Li tò pinsera sunnu cchiù liggieri,
d’essiri capaci anchi di vulari
pì raggiungiri lu cchiù altu Situ,
ca sulu a li cridenti veni datu.
Ad una cosa già m’abituatu,
di parlarici picca, stannu mutu,
pi’ tantu, a Iddu, nu’ servi fari vuci,
ca ti capisci prima ca lu dici.
‘Na Matri è pì tìa lu ver’ amicu,
ca ti canusci prima di ‘stu locu
e tantu è lu sò vuliri beni
d’un ci pinsari a quannu t’alluntani.
E… certu ca ci soffri pì st’affruntu,
aviennu fattu di tìa un veru vantu,
ma basta lu tò sdignu pì st’ammancu
pì stari nuvamenti a lu sò sciancu.
Pì li favura fatti nenti pigghia,
accussì è pì tutta la famigghia;
ma l’avi puru Iddu lu sò difiettu:
d’essere assai gilusu per affettu.
L’ àma custudiri ‘sta truvatura
aviannu sempri d’Iddu cchiù primura
e nun servi sulu a lu prisenti….,
ma quantu di cchiù nu’ saremo nenti! _________________
Gioacchino Todaro
LU CRISCENTI
Me’ Ma, pi purmisioni a Santa Rita,
tinìa lu criscenti a 'mpristari
ed era cosa ca ‘nda li matinati
si sintìa a la porta tuppulìari:
“ Zza Mariuzza…, n’avi criscenti a ‘mpristari?”
“ Aspetta anticchia…, ca talìu si nni resta
duoppu chiddu c’ a dari a me’ cummari…,
ci l’haiu prumisu…, l’haiu scrittu ‘n testa “.
Scinnìa ‘nsuttana, da lu sciallu cupunata,
grapìa lu stipu ricavatu a muru,
talìava ‘nto tianu, tra lu chiaru e scuru:
“ M’adduluru…, po’ iri ‘nta la zza Ddulurata!”
“Vossìa m’ava scusari.
Prima ca fa jiurnu
aju lu pani d’impastari,
ca l’a dari a me’ maritu,
ca di l’avvicenna ha lu turnu
a travagghiari cù l’ aratu”.
La finestra ca si grapi
pì talìari cu c’è fora,
pirchì stamu misi supra,
pari comu fussi ora.
Lu rumuri di lu stipu,
l’annacari a la cchiù nica,
a Vossìa s’ abbenadica
ci vidiemu, macari, dopu!
Tuttu ‘stu traficu ca s’armava:
chiddu ‘mpristatu… a pani si rinniva
e, pì comu fattu votu, non pì li sazi…
ma pì cu era nta li ristrittizzi.
A vui, ca pì buntà mi liggiti,
duoppu tanti anni di campari,
viu dda porta, nun mi criditi…:
e sientu, chiaru chiaru tuppuliari! _________________