TIEMPU DI CIRASI
Era di giugnu, tiempu di cirasi,
quannu ti vitti cu’ ‘na trizza ‘mmanu
e lu panaru, puru, avevi chinu
cu’ supra d’iddu un mazzu di rosi.
Pì la fatìa e pì lu primu suli:
la facci russa comu paparina;
di biancu-rosa avevi la vistina:
eri palumma a li so’ primi voli.
Già cunuscìa la bedda tua pirsuna
p’avirla vista da’ la cantunera
prima ca facissi ancora sira:
turnavi di fari la sartina.
Ed atri voti, tutt’arrizzittata
vistuta a festa cu’ li capiddi frischi:
comu di meli pì pigghiari muschi
passavi cu’ l’amica tua fidata.
Pigghiai curaggiu, quantu cu’ du’ mani,
e addumannaì di darminni quarcuna;
pì risposta fu da mia la fuìtina:
lassannumi accussì com’un minchiuni.
Lu sangu si gelò ‘nda li me vini
p’aviri fattu ‘sta mala figura.
A chistu piansu quannu giugnu veni
e a quannu la cirasa è già matura.
Eri palumma a li to’ primi voli
e ìu picciuni, senza ancora l’ali.
________________
Gioacchino Todaro
|
CHI MI NNI FAZZU
Chi mi nni fazzu di l’ugna pittati
s’aju li gammi di ferru filatu
ca nu’ mi tjenunu mancu a l’addritta:
parinu fatti di tuma e ricotta.
Chi mi nni fazzu d’un paru di scarpi
si li me’ piedi su’cuomu li serpi:
ca striscianu ‘n terra matina e sira
e su’ buani sulu a lustrari la cira.
Chi mi nni fazzu d’oru e biddizza
si nu’ li mostru a l’amici 'a la chiazza;
è comu ad aviri un beddu vistitu
tinutu chiusu , misu ammucciatu.
Chi mi nni fazzu d’un cunto a la banca,
di casi e tirreni a la manca,
si pì li mali ca ti vidi arrivari
su’ comu mummi ca' stannu a taliari.
Chi mi nni fazzu di pizzu e merlettu
s’è sulu pi’ stari ‘nta un funnu di lettu.
‘Na sula cosa mi servi d’aviri:
tanta saluti da putiri satari ! _______________
Gioacchino Todaro
|