DULURA e DINARI
( nu’ su la stissa cosa )
Si cunti a l’atri di lu to’ duluri
ti senti diri : “ Nu’ mi nni parrari,
ca giustu vegnu da lu me’ dutturi ! “
e tantu ti vanta lu so’ maluri,
c’a stari zittu , senza pipitari.
“ La suffirenza mia è propriu brutta,
chidda ca cunti tu ….è barzilletta! “
Pì chistu, su ‘stu fattu megghiu diri:
“ ia scoppiu di saluti da muriri! “
Su’ li dinari, lu fattu è chistu:
ca va tinutu sempri di nascostu
e giova, puru, farsi puvuriaddu
p’un fari la fini di cumpari Piddu:
c’a forza di diri d’avirni tanti…,
ci li rubaru , tutti, li briganti!
Pì li malanni , si, è ‘n’atra cosa:
n’un c’è curnutu…, ca ‘nni pigghia ‘mprisa!
________________ Gioacchino Todaro
|
MASTRU VANNI
Lu medicu, nun è di Diu figghiu:
‘na vota ‘nzerta e chiù li voti sbagghia;
è chiddu ca successi a mastru Vanni
d’aviri di campari natru annu!
Li sordi fatti cu’ tantu di sudura
si li spinnì senza darsini pinzera:
pittantu d’iddu era arrivata l’ura
e nu’ ci ristava d’autru da fari.
Fimmini ed amici a cchiu’ nu’ voli:
comu li muschi supra di lu meli
ch’a forza di sucari di lu so’ suduri
lu lassaru sulu e senza di ‘na lira!
A vidisi accussì riduttu, n’avia pena,
di riccu ch’era a stenniri la manu:
“ Fati la carità a mastru Vanni
ca ci spidderu i sordi e c’avanzaru l’anni!”
__________________ Gioacchino Todaro
|